Când nu poți face nimic, ce poți face?

Există o practică budistă care constă în a pune întrebări aparent absurde, dar care forțează mintea să iasă din ce știe sigur și să treacă în zona de explorare.

Le spunem azi exerciții de gândire laterală, pe vremuri în tradiția orientală li se spunea koan-uri.

Atunci când răspunsurile trebuie create, nu găsite.

Atunci când nu există doar DA sau NU, variante corecte sau incorecte, ci există și un gri între ele, care sună ca un fel de Ce ar fi dacă?

Sau Și dacă ar fi altfel, cum ar fi?...

Și, revenind la întrebarea de la început:

Când nu poți face nimic, ce poți face?

Aplică întrebarea asta la un domeniu al vieții în care te simți copleșit/ă, pare că nu există (încă) o soluție.

Adolescentul care nu vrea deloc să învețe pentru examen.

Șeful care nu vrea să înțeleagă că trebuie să pleci mai devreme de la muncă.

Timpul pentru tine, care pare să nu se găsească mai niciodată.

Ce poți face acum, chiar și acolo unde nu poți face nimic?

Cum te face să te simți întrebarea asta?

Iritat/ă, neliniștit/ă sau un pic curios/curioasă?

Explorează-te și s-ar putea să îți placă răspunsurile pe care le găsești la o întrebare (aparent) absurdă.

P.S. Dacă mai vrei un koan care să te pună pe gânduri, iată-l pe cel spus un maestru zen elevului său:

Dacă observ că ai un baston, ți-l voi da.
Dacă observ că nu ai niciun baston, ți-l voi lua.