Ce e frecușul limbic și ce putem face să îl reducem

Frecușul limbic (limbic friction) este un termen pe care îl folosesc o parte dintre specialiștii din neuroștiințe.

Cel mai des îl auziți la Andrew Huberman, autorul podcastului Huberman’s Lab.

Ce este și cu ce se mănâncă acest frecuș limbic?

Este frustrarea pe care o simțim atunci când ne autosabotăm când vrem să schimbăm un obicei.

Adică noi chiar vrem, așa zicem, și cu toate astea nu facem. Vrem să facem sport, dar deși avem abonament după prima ședință zicem pas.

Punem ceasul să ne trezim devreme să avem timp să alergăm sau să medităm, dar apoi tot noi ne culcăm târziu că ne uităm pe Netflix și închidem alarma.

Și tot așa.

Ce putem face, un pas mic, să trecem puțin peste sabotorul din capul nostru, peste vocea care zice: Vezi, iar nu ți-a ieșit cu alergarea, de ce să mai încerci?

În primul rând tu să știi că mai toate motivele amânărilor noastre sunt emoționale.

Că nu degeaba frecușul ăsta apare în sistemul limbic, care e casa circuitelor emoționale.

Așa că mai întâi întreabă-te: ce am de câștigat dacă nu mă duc la sală și ce am de pierdut dacă mă duc?

Pentru că undeva acolo e un câștig emoțional în amânarea asta.

Apoi, ca să dai mai încet vocea asta din cap care zice: vezi, iar nu ai alergat, iar nu te ții de cuvânt, de fiecare dată când nu te ții de obiceiul cel bun, de fiecare când o dai în bară, fă totuși un pas mic bun în direcția a ce vrei.

Adică, să zicem că ai zis că de mâine mergi la sală și nu te-ai trezit de dimineață și e timpul să mergi la muncă. Coboară cu o stație mai devreme și mergi pe jos.

Adică fă ceva bun pentru tine chiar dacă ai ratat obiceiul mult dorit.

Nu renunța cu totul, fă ceva bun pentru tine, asta e ideea.

Și, în timp, te vei obișnui să nu te mai cerți așa de tare că nu ai făcut X sau Y, și atunci, cine știe, e posibil să ajungi și la sală.

Pe încercatelea.