Circuitul căciulilor în București

Circuitul căciulilor în București

3 minute pentru minte #40

Dimineață, somn puțin, autobuz plin, multe stații.

Probabil am și ațipit la un moment dat, câteva secunde, pe scaun, cu capul sprijinit pe geam.

Ajung aproape de Universitate, unde trebuie să cobor, mă precipit, îmi dau seama că e aglomerat și coborâtul nu e așa de simplu.

Scuze, scuze, cobor.

Când să se închidă ușile aud un doamna, doamnaa, vag dinspre autobuz.

Întorc capul și văd, prin ușile deja închise, o femeie fluturând căciula mea preferată, din lână kaki.

Îmi căzuse din mână sau din poală în fuga coborârii. 

Autobuzul pleacă încet din loc și, în același timp, unul dintre geamuri se lasă în jos și o mână îmi azvârle căciula pe trotuar.

Rapid, eficient, nici nu am timp să clipesc.

Ridic căciula și bag un sprint până la semafor, 50 de metri, unde autobuzul s-a oprit.

Caut din priviri în autobuz și văd o femeie zâmbind cum îmi face semn cu mâna.

Flutur căciula în semn de mulțumire și zâmbesc.

În momentele astea mă bucur că sunt om printre oameni.

Chiar și într-un oraș mare și atât de amestecat precum Bucureștiul.

Doar o zi mai târziu, sunt în tramvai.

O tânără se ridică de pe scaun și lasă în urma ei o căciulă gri.

O strig, nu aude, are căști pe urechi, iau căciula și fug după ea, o prind chiar când dă să coboare.

Îmi mulțumește fericită, poate că asta e căciula ei favorită.

Nu vreau să trag concluzii pripite, dar cred că e o conspirație a căciulilor în București, care plănuiesc să ne arate că, în mod fundamental și majoritar, suntem înclinați să facem bine.

Ăsta e normalul nostru.

Sincer, de dimineață, câte lucruri mici dar bune ai făcut?

Mici gesturi pe care, probabil, nici nu le-ai băgat în seamă?