Copilul meu nu citește, ce să fac?

Copilul meu nu citește, ce să fac?

3 minute pentru minte #112

„Copiii se iau după cum este adultul, nu după ce spune el.”
Carl Jung

Fac parte dintr-o generație care nu s-a prea jucat cu părinții, sau părinții nu prea aveau timp și chef să se joace cu noi.

​​Ai mei veneau târziu de la muncă, seara însemna gătit, un pic de curat și pregătire pentru a doua zi.

​​Singurul moment în care ne întâlneam era la cină, unde fiecare (mai ales părinții) povestea ce a făcut peste zi.

​​Dar așa, scurt.

​​Apoi repede la băiță/duș, pijamale, șapte purici pe-un picior.

Dar ce m-a intrigat toată copilăria mea a fost că, după toată fuga asta, tata nu putea să doarmă până nu citea câteva pagini.

​​Era singura lumină din casă rămasă aprinsă, cea de lângă patul lui, și asta era ultima imagine pe care o vedeam înainte de somn: tata cu o carte în mână.

Oriunde m-am mutat, am avut cărți la fel de multe ca și haine.

​​Băieții mei iubesc cărțile, (încă) le citesc, deși iubesc și jocurile video (prea mult).

​​Dar fiecare are rafturi de cărți preferate, abonament la bibliotecă și câte o librărie preferată.
​​
Nu e nevoie să stăm cu orele să citim Dostoievski și Balzac ca să dăm mai departe dragostea de citit.

​​E suficient ca seara să ne bucurăm un sfert de oră de o carte bună, de o enciclopedie, o revistă, de ceva interesant, și care, ideal, are pagini de dat. 

Și, o să vezi, s-ar putea să nu fie nevoie de prelegeri multe: copiii fac ce văd la noi, noi suntem modele și fără să vrem.

​​Citește tu, fă tu ce ai vrea să facă copilul tău și vei fi surprinsă cât de repede începe să te copieze (chiar dacă nu se vede imediat). 

O zi frumoasă să ai și o seară cu câteva pagini interesante de întors!