- 3 minute pentru minte
- Posts
- Cum ne limităm uneori singuri
Cum ne limităm uneori singuri
3 minute pentru minte #82
Cum ne limităm uneori singuri
3 minute pentru minte #82
„Mă poți duce la zero și nu vor exista limite în privința a ceea ce pot obține.”
Arlan Hamilton, investitor, care a trecut de la locuitul în mașină la afaceri de zeci de milioane de dolari
În cartea sa Ascendent, profesorul asociat la Harvard Business School Laura Huang povestește despre proiectele pe care le dă studenților de făcut la clasă.
Spre exemplu, oferă fiecărei echipe de studenți 5 dolari pentru a începe o afacere.
Și fiecare echipă vine la finalul semestrului cu rezultatele afacerii.
Surprinzător, cele mai slabe rezultate (cifrele cele mai mici de afaceri) le au echipele care chiar au folosit cei 5 dolari, au plecat de la această condiționare.
I-au investit în bureți și săpun pentru o spălătorie, o masă pentru un târg comunitar de vechituri, etc.
Au obținut maximum 40-50 de dolari.
Cele mai bune rezultate le-au avut echipele care nu au folosit cei 5 dolari.
Cum ar fi o echipă care a făcut un inventar al talentelor și abilităților pe care le aveau membrii echipei.
Și au organizat un curs, anunțat de ei în campus, în care urmau să își transmită toate cunoștințele legate de abilitatea fiecărui membru al echipei.
Au taxat 20 de dolari intrarea la curs și au avut peste 20 de participanți.
Sau alții care au organizat o cină itinerantă.
Primeai un SMS și mergeai la un restaurant unde întâlneai alți 4-5 necunoscuți cu care stăteai la masă și serveai aperitivul.
Apoi un alt SMS, mergeai în altă parte, alți oameni, pentru felul principal, și tot așa.
Plăteai în avans o taxă fixă, din care studenții achitau costurile meselor către restaurante, și aveau și o parte de profit aici.
Afacerea a înflorit - cine nu vrea să întâlnească oameni noi, pe care să aleagă apoi să îi mai vadă sau nu, fără presiune?
Care este ideea principală aici?
Că atunci când studenții s-au gândit la cei 5 dolari, au visat mic, au făcut afaceri modeste.
Când echipele nu s-au lăsat limitate de suma mică, au putut explora orice oportunitate le venea în minte.
Cum spunea tot un student al Laurei Huang, „Nu urmăriți banii, urmăriți valoarea”.
Ia gândește-te un pic: e vreun domeniu al vieții în care joci mic, te lași condiționat de o constrângere?
Nu aplici la un job pentru că nu ai nu știu câți ani de experiență sau nu începi să cânți fiindcă a trecut deja mult timp de la acest vis?
Cum ar fi dacă te-ai gândi la oportunități și nu la constrângeri?
O zi minunată să ai!