De ce minte copilul și ce pot eu să fac

De ce minte copilul și ce pot eu să fac

3 minute pentru minte #53

E copilul tău, îl știi dintotdeauna, și deodată ți se pare că se transformă, de parcă cineva ți l-a schimbat cu altul, nu-l mai recunoști.

​​Se uită în ochii tăi și te minte.

​​Știi că minte, dar tot nu îți vine să crezi că te poate minți PE TINE.

Nu știu dacă ai ajuns deja acolo, poate că nu e cazul, dar la mine s-a întâmplat deja, cu ambii copii.

​​Și am început să îmi pun întrebări.

​​O perioadă mi-am pus întrebările greșite, cum ar fi: ce consecință logică să îi impun acum că a mințit? Ce recompense să îi retrag, să îi usture măcar un pic?

​​Nu am rezolvat nimic așa.

​​După care am ajuns la întrebările mai aproape de soluții, cum ar fi: ce îl face pe copilul meu să mă mintă?

Și mi-am dat seama că răspunsul e unul foarte simplu: ca să evite durerea.

Ce durere?
​
Durerea adevărului.

​​Adevărul faptei comise, care va fi taxat de părinți prin certuri, pedepse, nesfârșite ciorbe de limbă.

​​Predici peste predici.

​​Copilul minte părintele pentru că adevărul poate să doară mai tare decât minciuna și va fi taxat dur de părinți.
​
Ce a însemnat această înțelegere pentru mine?

Am făcut un pact cu băieții mei să nu îi cert când spun adevărul.   
​
Sigur, dacă au greșit cu ceva, va trebui să repare, să găsească moduri de a remedia.

​​Dacă e ceva mare de reparat, care îi depășește, îi ajut, desigur, în schimbul altor consecințe (să spele vasele în locul meu o săptămână, să plătească din pușculița lor, etc).

​​Dar gata cu ciorba de limbă.

​​Dacă au tăria de a spune adevărul, nu îi cert.

​​Vedem împreună ce poate fi făcut ca acel adevăr să nu rămână dureros pentru ei și pentru alții.

Gândește-te la asta o clipă: de ce te minte copilul tău, dacă te minte?

​​Cum se simte el taxat dacă spune adevărul?

​​Și încearcă varianta de a primi adevărul fără ceartă.

​​Cu muncă după, cu reparații, dar fără țipete și pedepse care nu au legătură cu fapta.

​​Și vezi dacă se schimbă ceva.

​​Zi minunată să ai!