De ce nu sunt copiii noștri responsabili (cum eram noi la vârsta lor)?

De ce nu sunt copiii noștri responsabili (cum eram noi la vârsta lor)?

3 minute pentru minte #108

Se fac multe comparații între „generația cu cheia de gât” (adică părinții de 40+) și copiii de acum.

​​Și avem de multe ori sentimentul că nu se descurcă, cel puțin nu la fel de bine ca noi.

​​Aud multe comparații de genul:

​​Eu mergeam la 8 ani singură, traversam tot orașul să mă duc la antrenament. Acum nu-i mai lași nici să ia o pâine de jos. 

Dincolo de faptul că sunt acum mai multe mașini și șoferi grăbiți, tentații electronice (adică stau doar cu ochii în ecrane dacă rămân singuri acasă), de ce nu mai sunt copiii noștri atât de responsabili pentru gestionarea propriului timp?

Răspunsul lung e, ei bine, foaaaaarte lung, dar răspunsul scurt e, după părerea mea: și pentru că îi speriem noi.

Pentru că atunci când le spunem să fie responsabili sună ca o pedeapsă.

​​De genul: Uite, te las să … (scrii cu stiloul meu de 500 de euro, mergi pe trotuar fără să te țin de mână, amesteci tu în oala cu paste, etc), dar ești responsabil 100%. Dacă greșești, suporți consecințele.

Sună a sperietoare responsabilitatea asta, ceva de oameni mari, serioși, care au uitat să se distreze și tot ce știu e să se îngrijoreze.

​​Și atunci copilul nu prea mai vrea responsabilitate.

​​Și preferă să rămână mai mic încă un timp, e mai distractiv.

Cum poți face ideea de responsabilitate să fie mai degrabă ceva plăcut, decât un bau-bau?

​​Aici stă măiestria, atunci copilul tău se va bucura că va crește mare.

​​Succes!