Genele îi cer unui copil să ceară porție dublă de tort față de fratele său

Cine a crescut cu un frate sau soră sau cine are mai mulți copii probabil a auzit măcar o plângere din partea unui copil că celălalt are mai mult.

Că nu e corect.

Că nu s-a împărțit egal, orice ar fi fost de împărțit.

Și părintele se chinuie și aduce rigla să taie prăjitura la mm să fie egală dincolo de orice îndoială.

Și tot nu e bine.

De ce?

Pentru că e o matematică simplă: fiecare copil are de la fiecare părinte câte o jumătate din gene.

Jumătate de la unul, jumătate de la celălalt.

Asta face ca frații să fie înrudiți în măsură de 50 %, adică au 50% dintre gene în comun.

Cu fiecare bunic sau unchi copilul are în comun 25% dintre gene.

În termeni de psihologie evoluționistă asta înseamnă: cu cât avem în comun mai multe gene, cu atât acei oameni sunt mai apropiați de noi și vom face eforturi să îi ajutăm să supraviețuiască.

Ei bine, copilul împarte cu el însuși 100% din gene, e ființa de care e cel mai apropiat ( zic genele lui).

Adică el este cel mai important pentru el, dublu față de fratele sau sora sa.

Așa că atunci când e vorba să împartă felia de tort, tendința e să își taie o felie de două ori mai mare decât cea a fratelui.

Testați asta azi, durează doar 2 minute: dați o prăjitură copilului și cereți-i să o împartă între membrii familiei.

Și nu vă supărați dacă își taie felia cea mai mare.

Nu e lăcomie, e evoluționism.