Olecuță despre munca de relaxare

Olecuță despre munca de relaxare

3 minute pentru minte #52

Ai plecat vreodată în concediu sau într-o scurtă vacanță, team building, orice loc în care te duci special să te relaxezi, și nu prea ți-a ieșit odihna?

​Cel puțin în primele zile.

​​Am o prietenă care îmi spune că, de ani de zile, reușește să se relaxeze în concediu abia cu vreo două zile înainte să se întoarcă acasă, adică abia după 10 zile de vacanță.

​​De ce e așa?

Pentru că nu mai știm să ne relaxăm. 

Fie aducem cu noi din grijile de la muncă, ne mai cărăm și laptopurile, în caz că se distruge economia națională fix cât suntem noi la plajă.

​​Sau ne simțim vinovați să nu muncim chiar așa deloc, să fim niște șopârle leneșe la soare în timp ce colegii noștri trag pe brânci. 
​
Fie încercăm să optimizăm chiar și timpul liber.

​​Să optimizăm și vacanța asta.

​​Și vacanța devine un alt fel de muncă.

​​Alergăm să vizităm tot.

​​Să nu ratăm nimic.

​​Ne stresează că nu am ajuns la un mega-obiectiv turistic.

​​Și ne întoarcem din vacanță mai obosiți decât am plecat.
​
Saaau, pur și simplu încercăm să ne relaxăm și nu ne iese.

​​Ca atunci când ești atât de obosit, că nu poți să adormi.

​​Și te enervezi că nu poți să adormi, începe să se crape de ziuă și mâine ai atâta treabă, și totuși nu poți adormi.

​​Patul cald, liniște, lumina stinsă, și totuși nu.

​​Așa și în vacanță, ai toate condițiile să te relaxezi, e chiar cel mai logic să te poți relaxa, și totuși nu.

​​Stresul continuă și în vacanță.

​​De ce?

Te invit să reflectezi câteva minute, să îți dai propriile răspunsuri, inspirate din cum ești tu construită.

​​Iar mâine mai completez și eu cu una, două variante de-ale mele.

​​Zi bună!