Să ciocănești și dinăuntru și din afară

Sottaku doji înseamnă în japoneză a ciocăni și dinăuntru și dinafară. 

Expresia vine de la sincronizarea dintre pasăre și pui la ieșirea din ou a puiului.

Dacă pasărea e grăbită și vrea să ajute, poate să spargă oul prea devreme și nu e de bine.

Dacă oul e prea tare și puiul dă cu ciocul singur dar nu-l poate sparge și nu e ajutat un pic, iar nu e de bine. Ieșirea din ou e un dans al vieții care are nevoie de doi care să fie atenți unul la altul, cu răbdare.

Unul de o parte a cojii, unul de cealaltă.

Cam așa e cu orice facem în viață, mai ales când creștem copii.

E un dans subtil al atenției și răbdării.

Când e pregătit să meargă mai departe, să mai facă un salt?

A dat semn, eu am văzut?

Cât din ce îi dau e prea grăbit, e doar despre mine care nu mai am răbdare să se spargă odată oul ăla?

Grăbește-te încet și atent, ar suna asta la noi.

Nici prea prea nici foarte foarte, mai e o variantă.

Orice ai alege, dă-ți 2-3 minute azi să reflectezi: în ce moment e copilul tău acum?

Sunt semne dinăuntru că e timpul să crească sau presiunea vine doar din afară?

Dansați amândoi sau doar unul singur pe o piesă anume?

Poți face acest exercițiu și cu tine despre tine.

În ce domeniu al vieții ești gata să mai faci un pas?

Ce sprijin îți trebuie (dacă e oul prea tare)?

În ce domeniu al vieții te grăbești și tinzi să spargi oul prea devreme?