Spune-mi ce nevoie ai ca să-ți spun că ai mai făcut un pas înainte

Spune-mi ce nevoie ai ca să-ți spun că ai mai făcut un pas înainte

3 minute pentru minte #36

Pasul 3 din metoda comunicării nonviolente a lui Thomas d’ Ansembourg și Marshall Rosenberg, după ce observăm ce este și spunem ce simțim, introduce ideea de nevoie.
​
Atunci când ceva ne deranjează, ne enervează, ne irită, ce ne supără de fapt este că există acolo o nevoie de a noastră neîmplinită.

​​De pildă, dacă am continua exemplul cu camera vraiște a fiului meu, eu am o nevoie de a vedea ordine în jurul meu, inclusiv în camera lui.

​​Și dacă aș săpa după o nevoie și mai adâncă decât asta, probabil e o nevoie de a fi auzită, respectată.

​​Pentru că nu e prima oară când îi cer să își facă ordine pe birou, să își strângă lucrurile aruncate și așa mai departe.
​
Deci, în primul rând, e nevoia mea de a fi auzită.

​​Și apoi nevoia de a ști că el va fi bine în această lume, nevoia de a-l ști în siguranță.

​​Cumva, dacă văd că are grijă de lucrurile lui, dacă e mai ordonat, încep să mă conving că va avea mai bine grijă de el în general.

​​Și cum pot să comunic asta?

​​Continuând dialogul cu el, ar suna cam așa:

​​Lipsa asta de lumină din cameră mă face să mă simt îngrijorată pentru sănătatea ochilor tăi și simt furie când observ biroul tău aglomerat.

​​Furia asta a mea vine de la faptul că am nevoie să mă auzi și mai am nevoie să mă asigur că știi să ai grijă de tine.

​​Și ordinea e un fel de a-mi arăta că poți avea grijă de tine un pic mai bine.

​​Din nou, am vorbit doar despre mine, nimic despre cum mă face el să mă simt.

​​Pentru că vedem bine că nu el mă face să mă simt cumva, ci nevoile mele neîmplinite îmi provoacă aceste stări și emoții.

​​Desigur, fiul meu creează cadrul ca eu să văd că am aceste nevoi și că ele nu sunt onorate.

​​Ce pot face când observ că am aceste nevoi?

​​În pasul 4, mailul următor.