Știi că simți sau simți că simți?

Deunăzi am avut ocazia să aud ceva extrem de emoționant și de intim în metrou.

Era înghesuială mare și lângă mine, prea aproape aș zice, un cuplu de tineri, 18-20 de ani.

Ea cu eternul trandafir roșu, chelit de petale să pară încă tânăr, el roșu tot, mai ceva decât trandafirul, probabil cu gândul acum ori niciodată.

În zumzăiala din vagon, el se apleacă spre ea și îi spune: Cred că te iubesc.

M-a surprins formularea.

O să analizez pe text.

CRED că TE IUBESC.

Oare el chiar o iubea sau era aproape sigur?

E vreo urmă de îndoială aici?

E vreo diferență între TE IUBESC și CRED CĂ TE IUBESC?

Tu ce crezi?

Mie îmi sună că ar fi.

Te iubesc e o emoție, o simt și dacă găsesc momentul potrivit o și transmit.

Cred (că ceva, că e frig afară, că ninge, că te iubesc) e un gând, e o credință.

Adică m-am gândit bine și am ajuns la o concluzia la asta.

Cred că politica e complexă (am ajuns la concluzia asta cumva).

Cred că statul ar putea face mai mult pentru educație.

Șamd.

Cred că te iubesc după mine înseamnă că eu nu știu dacă te iubesc, dar pare să fie așa, după cum gândesc eu situația. (desigur, în cazul lui probabil că emoțiile existau, el le ascundea după niște gânduri, de teamă să nu fie prea mult sau prea repede).

Dar îmi dă mie ocazia să vorbesc despre gânduri și emoții.

De multe ori confundăm gândurile cu emoțiile și, mai mult, deseori credem că dacă gândim o emoție o și simțim.

O emoție are nevoie de 90 de secunde pentru a-și desfășura chimia în toate celulele.

Altfel spus, când crezi că simți ceva, furie, dezamăgire, nu trece la altceva, nu o trata ca pe un gând care trece repede, stai puțin în liniște să observi ce se simte în corp, lasă emoția să vorbească, chiar dacă e un pic neplăcută.

Cum ar arăta continuarea scenariului din metrou?

Ea se întoarce spre el și îl întreabă: Mă iubești sau crezi că mă iubești?

El se înroșește tot, e prea directă întrebarea, și totuși atât de firească...

Respiră adânc, își simte gura uscată, inima îi bate nebunește și e atâta lume în jur.

Se uită la ea și își dă seama că toate astea nu mai contează.

Pentru ea a alergat de la facultate prin frig, era să și cadă pe scări de frică să nu piardă metroul și să întârzie, s-a gândit tot drumul dacă un trandafir roșu nu e penibil, dacă nu trebuia să ia un buchet din ăla mare impresionant, se uită la ea și își dă seama că nici astea nu mai contează.

Pentru că așa, cu ochii la ea, știe adevărul.

Te iubesc.

(și completează sentimentala din mine: pentru că simt asta în toți porii)