Viața se măsoară în respirații

Când vii pe lume, iei o gură zdravănă de aer.

Când pleci, o dai înapoi.

Viața e o pauză între două respirații, sau o respirație mai lungă, s-ar putea spune.

Un guru zicea cândva că fiecare viață are un număr fix de respirații în ea.

Și că diferența dintre o viață scurtă și una lungă ține de cât de lungi sau scurte sunt respirațiile noastre.

Adică dacă respiri repede și agitat, se consumă repede numărul de respirații pe care le ai disponibile.

Trece viața într-o clipă.

Dacă respiri mai profund, mai lung, mai relaxat, viața e mai lungă și respirațiile se consumă mai încet.

O metaforă, o să zicem, dar are oarecare sens, respirația scurtă e unul dintre semnele stresului, iar stresul cronic este cu siguranță un motiv pentru care oamenii nu trăiesc 100 de ani.

În concluzie, mâine când te trezești fii mai atentă/ atent la cum îți cheltui respirațiile.

Și, ca reminder, de fiecare dată când își privești copilul, mai ales atunci sau măcar atunci, să respiri prețios, una dintre respirațiile lungi, pentru că orice moment pe care îl petrecem în preajma copiilor este un moment care merită lungit.

Și savurat.